Mă-ntorc sub ani ca fulgul zăpezii sub furtuni, Aduc cu mine, Doamne, căderile în frig... Te rog, desprinde-mi iarna şi-n frunze să m-aduni Ca de-o înfiinţare de care ştiu şi strig.
Din jocul morţii suplu pe sufletu-mi corsar O navigare pune desupra de-orice mări... Acea alcătuire din care mă răsar Când vietăţi de taină-nvăţatu-şi-au cărări.
Mă-ntorc să spun în faţă durerii că trăiesc Chiar dacă muşcătura-i a înroşit apus, De parcă-n codrii lumii amari hălăduiesc De ceaţă grote triste de care nu mi-a spus.
Mai stoarce-mă o dată, Isuse, din bureţi Pe buzele iubirii să ştiu să picur iar, Şi iarăşi alergarea cu ziua să mi-o-nveţi Să dea pagina vremii în scurtul calendar.
English
